Teatrul JAFUL ROMÂNESC: „Actorii” Copos, Ghețea, Neacșu și Popa fac istorie!

Episodul 39, Armaghedonul CEC prezintă piesa frauduloasă „BANCHERUL, Bagabontu’ și BUGETUL”, ce își va încheia stagiunea în 10 decembrie 2032!

Nimic nu e întâmplător în România, atunci când vorbim despre bani publici. De aceea se îngrămădesc la borcanul național cu miere escrocii, spoliatorii, hoții – adunați în Grupuri de Interese de sorginte mafiotă sau securistă.

NU contează pentru unii că o bancă deținută 100% de stat dă unei firme cu datorii imense un împrumut de circa 53 de milioane de euro cu dobândă preferențială;

NU contează că în plină criză, CEC Bank, salvată printr-o infuzie de capital din bani publici, plătește ea o parte din ratele contractului de împrumut, prin intermediul unei… chirii;

NU contează că banca nu are nevoie să închirieze spații, pentru că deține imobile mai mult decât suficiente;

NU contează că CEC Bank, în loc să încaseze lunar 308.000 de lei, îi dă celui care are de achitat creditul de 245 de milioane de lei în 15 ani!

Contează doar că împrumutul este dat de CEC Bank iar beneficiarul este George Copos – un infractor notoriu, condamnat în mai multe dosare, la câțiva ani de închisoare pentru… evaziune fiscală și spălare de bani.

Iată distribuția din piesa lor de teatru în două acte și șase scene, povestită de noi. (Ce actori joacă și cu cât sunt remunerați pe an – unii din bani publici!):

George Pârnaie – George Copos, milionar
Radu Înghețatu’ – Radu Ghețea: 190.000 euro
Bogdan Nefinitu’ – Bogdan Neacșu: 180.000 euro
Lucica DIAveche – Lucica Mihaela Popa: 140.000 euro
Mirela DIAnou – Mirela Iovu: 130.000 euro
Laura Mitădublă – Laura Mihai: 120.000 euro
Mobil Mare Roșu – Cristian Nae: 120.000 euro
Telefonul Roșu – Generalul Nemuritorul Păpușar
O soție – Tânără Soție de Milionar

ACTUL I, Scena 1

Înainte de a începe piesa, pe un cearșaf mare alb desfășurat pe cortina din pluș se va derula următorul text, scris cu negru:

Pe o planetă frumoasă foc, într-o țară care este sub maioul nostru, Forțele Ocultei Naționale sunt în război cu Rezistența.

Forțoasa Ocultă a pus mâna pe tot ce produce bani publici cu nemiluita.

Rezistența înfrântă la Câmpie s-a mutat în Munți. Degeaba!

Războiul „care pe care” a făcut victime doar în tabăra plătitorilor de taxe și impozite.

Deși capii Rezistenței au fost vaccinați de nenumărate ori, ei tot continuă să „pună botul” la promisiunile Forței Oculte Naționale.

Acum, la răscrucea anilor, prin intermediul ziarului SECUNDA se întrevede un licăr de speranță.

Fiii Rezistenței s-au întors la Câmpie să aprindă Rugul Dreptății! Ghinion! Nu au amnar! Forța nu e cu ei! Bătălia continuă!

36-taiat-Nae-si-Hutanu-Colaj-Neacsu-Popa-Iovu-Mihai-Nae-Hutan-Onofrei | Secunda Tv — **„Actorii” Neacșu, Popa, Iovu, Mihai, Nae, Huțanu și Onofrei**

Cearșaful alb dispare și se ridică cortina: interior de bancă, birou pompos cu parfum de perioadă interbelică. Tavanul va fi versatil pe durata piesei; acum are pictat un cer cu razele soarelui trecând printre nori. La biroul de nuc, pe un scaun capitonat cu piele de vacă Kobe stă relaxat președintele Radu Înghețatu’. Se aude soneria telefonului roșu. Receptorul sare din furcă și se lipește tandru de urechea dreaptă a președintelui de bancă.

Apoi, liniște. Actorul Radu Ghețea nu vorbește, doar ascultă. Din când în când dă din cap, probabil nu destul de convingător, pentru că se aude vocea gravă, militară, a apelantului.

Telefonul Roșu: Stai cumva în scaun când vorbesc eu? (Voce securistoido-generalisimă.)

Radu Înghețatu’ se lasă și mai mult pe spătarul scaunului de președinte de bancă și zice:

Radu Înghețatu’: Nu, Domn’ General. Stau drepți, să trăiți! Cum se poate să credeți așa ceva?! (Voce de „jmecher coclit”)
Telefonul: Stai o clipă, că ceva nu mi-e clar: nu vorbesc cu președintele Radu Înghețatu’? (Voce aspră)
Radu Înghețatu’: Ba da, Domn’ General… (Voce ușor vinovată)
Telefonul Roșu: Pe monitorul meu se vede altceva… (Voce macabră)

Radu Înghețatu’ e deja în picioare. A sărit din scaun ca un arc. Cerul de pe tavan devine negru: tunete și fulgere. Actorul Ghețea rostește militărește:

Radu Înghețatu’: Am înțeles, Domn’ General! Trăiți, Domn’ General!

Liniște. Radu Înghețatu’ împetrește în poziția de drepți. După un timp, actorul Radu Ghețea îndrăznește să se uite în galena receptorului, în speranța că astfel va vedea dacă apelantul mai vrea să spună ceva. Liniștea asta îl face pe Radu Înghețatu‘ să transpire abundent.

Un figurant purtând o mască cu fața Ioanei Onofrei pune sub actor un lighean, pentru a strânge transpirația.

Acum, cerul de pe tavan este unul luminos, cu soare dogoritor.

Telefonul Roșu: Așadar, ne-am înțeles. Vezi că Omul Meu ajunge în 3 minute! (Voce categorică.)

Receptorul telefonului roșu pleacă săltăreț de lângă urechea președintelui de bancă și se așează în furcă, în trei salturi. Radu Înghețatu’ e tot în poziția de drepți când sună telefonul de interior. Președintele nu apucă să spună „Să intre!”, că deja ușa dublă, dublu capitonată, se crapă și pe ea se ivește capul secular al Lucicăi DIAveche. (Actrița Lucica Mihaela Popa va fi machiată strident, va avea fața buhăită, iar părul spinos va fi strâns în coc, la spate. La gât va avea o eșarfă verde verminol. În colțurile gurii va avea urme de muștar clasic Tecuci amestecate cu Ketchup dulce Heintz.)

Lucica DIAveche: Te-a sunat? Că pe mine m-a chemat la el și a țipat o juma’ de oră. (Când pronunță „el”, actrița Popa se uită la cer. Își șterge urmele de muștar și sos roșu, cu eșarfa de la gât. Vocea e de cutră)
Radu Înghețatu’: Sunat! (Voce de om terminat)
Lucica DIAveche: 53 de milioane de euro, 15 ani, dobândă… (Voce servilă)
Radu Înghețatu’: Da! (Voce din mormânt)
Lucica DIAveche: Trebuie să le implicăm și pe șerpoaicele de Laura Mitădublă și Mirela DIAnou. Avem nevoie de semnăturile lor: Laura pentru credit și Mirela – în Directorat. Le spun eu sau… (Voce de viperă bătrână. Laura Mitădublă este interpretată de Laura Mihai, iar Mirela DIAnou de Mirela Iovu)
Radu Înghețatu’: Le spui tu! (Voce moartă)

Lucica DIAveche își trage capul și lumina se stinge treptat. Pe fundal se vede cum Radu Înghețatu’, îmbrăcat la patru ace, e tot în poziția de drepți.

ACTUL I, Scena 2

George Pârnaie se plimbă ca un leu în cușcă. Repetă în surdină un dialog, gesticulează, face piruete, imită un om ferm.

O Soție îmbrăcată în colanți negri și bustieră roz e cu spatele la public se uită înspre Parcul Herăstrău, prin termopanul-perete al apartamentului de lux situat la etajul 20. Fumează o țigară mentolată și soarbe tacticos cu paiul dintr-un pahar de șampanie.

Actrița Tânără Soție de Milionar care interpretează O Soție vede în geam reflexia lui George Pârnaie. Se întoarce spre public cu o față acră și spâncenele ridicate în „V”, precum economia premierului Cîțu. Între două fumuri și un sorb, își reașează sânii siliconați în poziția de atac și spune:

O soție: Unde te duci? (Voce de secretară versată acrită înainte de vreme)

Actorul Copos se holbează pofticios, cu ochiii cât cepele, la decolteul apetisant și face semn cu capul către public: „Vedeți ce am eu în bătătură, merită oleacă de pripon!”). Se întoarce către Tânăra Soție și îngână:

George Pârnaie: Cum unde mă duc, iubi?! Doar ți-am spus ieri. Mă duc la bancă să iau împrumutul pentru Ana Tower, iubi. (Voce de hoț prins cu mâna în buzunar. Intoarce capul către public: „Pentru ea merită să fur tot bugetul țării!”)
O soție – Și în cazul ăsta de ce ești îmbrăcat în zeghe, iubi?! Aud?! (Cuvintele „iubi” și „zeghe” sunr rostite foarte apăsat, iar „aud” este țipat isteric. De la inspirația/respirația agresivă, o parte semnificativă din sâni dă pe afară din bustieră.

George Pârnaie se udă brusc – pe cracul stâng mai mult decât pe cel drept. Actorul Copos se oprește din piruete și se uită în geamul mare cât un perete. Vede și el reflexia inculpată și continuă… scăparea pe el. Între timp, încearcă să împrăștie cu mâna un imaginar miros pescăresc, Pârnaie îngână, printre sughițuiri:

George Pârnaie: Din obișnuință, iubi, din obișnuință! (Voce de marțafoi îmbulinat)

Se stinge lumina, se aprinde lumina. Acum se vede cum George Pârnaie se învârte în jurul Foișorului de Foc.

George Pârnaie: Cum am putut să apar așa în fața iubitei, Doamne! Ce o fi în capul meu? Tărâțe?! Încotro mă îndrept eu, Doamne? Încotro!?! (Voce damblagită)

ACTUL I, Scena 3

Ne întoarcem la sfârșitul ACTULUI I, Scena 2. Lucica DIAveche își trage capul pe ușă dublă dar acum este întuneric. Se aprinde lumina și pe fundal se vede cum Radu Înghețatu’ e tot în poziția de drepți.

Cu aplomb, plin de el și țanțoș cât cuprinde, intră în birou George Pârnaie îmbrăcat într-un costum „Două Piese”; costumul este croit din stofă de lână de oaie becaliană, cămașa și cravata din mătase chinezească brodate cu fire false de aur, butoni înnobilați cu diamante industriale, iar la mâna stângă, un ceas unicat mare cât capul lui.

George Pârnaie: Bună ziua, dragul meu prieten! Mi-a fost dor de tine. Ce mai faci? (Voce imatură)
Radu Înghețatu’ : Trăiți, Domn’ General! (Voce plină de respect. Actorul Radu Ghețea se va uita spre tavan cât timp vorbește. Acum tavanul este vopsit într-un cer de noapte luminat de stele și de o lună plină)
George Pârnaie: Lasă, lasă nu trebuie să vorbești cu tov…, sorry, cu tavanul. Doar suntem prieteni, nu?! (Actorul George Copos râde în hohote)
Radu Înghețatu’: Trăiți, Domn’ General! (Voce plină de respect)
George Pârnaie : Ok, prietene, te înțeleg perfect! (Se oprește cu greu din râs) O să iau de pe biroul tău contractul și ne mai vedem după ce o termin pa Ana de turnat; că mai am o surpriză pentru tine, prietene: o inginerie financiară de zile mari… (Voce de infractor notoriu.)
Radu Înghețatu’ : Trăiți Domn’ General! (Actorul Radu Ghețea e tot cu ochii din tavan)

Se stinge ușor lumina, în timp ce actorul George Copos iese de pe scenă și trece peste public în pasul ștrengarului, strigând voios către capetele sparte de bocancii săi muncitorești: „Pârtieeeee!”)

copos-psp-389-resize | Secunda Tv — **Copos se antrenează pentru Institutul de Artă Dramatică „Jilava”**

ACTUL II, Scena 1

Acum, tavanul este vopit într-un cer violet. Din el coboară, pe 53 de milioane de fire de ață de cânepă vărgată, un ecran uriaș din leduri. Timp de 5 minute, pe imensul televizor rulează secvențe – cadre de maxim 5 secunde – din timpul construirii clădirii de birouri Ana Tower.

Dar mai întâi se vede cum, în Închisoare, George Pârnaie scrie la lumânare cinci cărți, cum iese gârbovit pe porțile „Beciului Domnesc”, cum nu poate să doarmă noaptea din cauza ideii care i-a încolțit în nopțile lungi din Jilava: să construiască un turn până la cer, să fie Manole modern pe bani publici. Dar cum George Pârnaie nu e criminal, e doar hoț, nu o poate zidi pe Ana în pereții turnului, așa că se va mulțumi să boteze blocul Ana Tower, în ciuda Tinerei Soții de Milionar.

Apoi, se vede cum actorul George Copos semnează bilete la ordin, încasează bani cu sacul de la banca de stat, îi plătește cu țârâita pe constructori, îi muștruluiește pe muncitori din te miri ce ca să poată să-i amendeze, face garagață ca să mai taie din valoarea contractelor, se dă bengos ca să arate că el e piua întâi, violează corespondența ca să poată ști din timp cum să relaționeze cu instalatorii, electricienii și IT-iștii, minte, trișează, bagă strâmbe!

(În scenele în care George Pârnaie merge pe schele, sare peste golurile din palșee sau dă cu mistria și împrăștie cu canciocul, actorul George Copos este înlocuit de „cascadorul” Maria Toymazi adusă special din Cipru via Ana Holding – CUI C183790.)

C EC Bogdan Neacsu la Aleph tv | Secunda Tv — **„Actorul” Bogdan Neacșu dând examen la mimică pentru acces la Institutul de Artă Dramatică „Jilava”**

ACTUL II, Scena 2

Același birou din ACTUL 1, Scena 1. Numai că interiorul este modificat și arată ca o discotecă de prost gust. Candelabrul este înlocuit cu un glob pământesc acoperit cu cioburi de oglindă, geamurile ferestrelor sunt afumate, becurile sunt colorate țipător, iar parchetul vechi de 156 de ani este acoperit cu un linoleum verde fosforescent. Doar tavanul a rămas versatil. Acum cerul este roz-bombon garnisit cu flăcări violete.

Pe scaunul capitonat cu piele de vacă Kobe stă tolănit în blugii rupți în cur și în genunchi Bogdan Nefinitu’. Durduliul actor Bogdan Neacșu pare că se gândește la nemurirea sufletului, în timp ce își curăța mizeria de sub unghii cu un briceag Victor Inox. Plictis total.

Se aude soneria telefonului roșu. Receptorul sare din furcă și se lipește violent de urechea dreaptă a lui Bogdan Nefinitu’. Curge puțin sânge din urechea blegită.

(Nefinitu’ pare vizibil deranjat ă receptorul i-a ajuns singur la ureche. „Am să-l schimb mâine!”, zice el cu voce tare și cu ochii la public)

După ce se dezmeticește, Bogdan Nefinitu’ sare în picioare, ia poziția de drepți și strigă ostășește în microfonul receptorului.

Bogdan Nefinitu’: Să trăiți Domn’ General! Doamne, Dumnezeule, cât mă bucur că m-ați sunat! Tocmai mă gândeam la dumneavoastră și speram să vă aud vocea triplu personalizată. Am atâta nevoie de sfaturile, îndrumările și cunoștințele dumneavoastră… (Voce de lingău fără frontieră)
Telefonul Roșu: De ce ai cămașa ieșită din pantaloni peste burtă, directorașule? Nu ți-e rușine să apari așa în fața mea? Vrei să zbori, Nefinitule?! (Voce de instructor militar)
Bogdan Nefinitu’: Mă scuzați, Domn’ General, dar din grabă să vă răspund… (Idem voce lingău.)
Telefonul Roșu: Încetează! Mă faci să vomit. În 3 minute ajunge Omul Meu la tine. S-a înțeles? (Voce tranșantă)
Bogdan Nefinitu’: Înțeles, Domn’ General! Să trăiți Domn’ General! (Iarăși voce de lingău)

În timp ce Bogdan Nefinitu’ se așează cu încetinitorul în fotoliul cu piele Kobe, de parcă ar fi cel de foc pe care a fost ars de viu Gheorghe Doja, pe ușa dublă dublu capitonată își strecoară capul stacojit Lucica DIAveche. De această dată, actrița Lucica Mihaela Popa nu se mai oprește în ușă, ci pășește cu tupeu până în fața actorului Bogdan Neacșu.

DIAveche este îmbrăcată cu pantaloni evazați verzi, are o bluză neagră semitransparentă de i se vede foarte clar sutienul alb. În picioare poartă o pereche de pantofi-cui Dior roșii, iar la gât are o eșarfă asortată cu pantalonii – același verde verminol. Este dată cu atât de mult parfum bulgăresc, încât spectatorii când ajung acasă trebuie să facă de trei ori duș ca să scape de mirosul dulce-rânced.

Lucica DIAveche: Te-a sunat? Eu acum vin de la el. (Voce de muiere vexată. Când pronunță cuvântul „el”, actrița Lucica Mihaela Popa se uită înspre cer care s-a făcut verde praz de când a intrat ea în scenă. Culmea, începe să ningă pe scenă!)
Bogdan Nefinitu’: Sunat! (Voce speriată)
Lucica DIAveche: Plătim lunar lu’ Ana Tower 229.251,60 de lei pe chirie și 79.288,95 de lei pe taxe servicii? (Voce fals indolentă, iar ochii sunt mici, de cutră spălăcită)
Bogdan Nefinitu’: Da! (Voce retardă)
Lucica DIAveche: Vezi că baracudele de Laura și Mirela fac fițe de virgine. Se feresc să semneze. (Voce de turnător la Securitate)
Bogdan Nefinitu’: Spune-i încrezutei ăleia de Laura că dacă mai mișcă în front o zbor de la Centru, iar băbăciunii de Mirela, că o las fără mașină de serviciu și nici nu-i mai dau bonus de sfârșit de an! (Voce țipată)

ATENȚIE! Dintr-o eroare greu de înțeles, la fiecare reprezentație, în acest moment crucial al piesei se ia curentul în Teatrul JAFUL ROMÂNESC. Se face întuneric beznă. Spectatorii sunt obligați să rămână nemișcați. Securiștii, nu!

ACTUL II, Scena 3

După 10 minute revine curentul electric în Teatrul JAFUL ROMÂNESC. Se reia piesa de unde a rămas, doar că acum, în loc de telefonul roșu de pe birou apare în scenă, într-un colț întunecat, un Telefon Mobil Roșu, mare cât un om. Telefonul este făcut din burete și imită perfect un mobil. În el este băgat figurantul Cristian Nae – care între timp a fost concediat pentru prestație lamentabilă și înlocuit cu actrița de mâna a doua Mirela Iovu, pe numele de scenă Mirela DIAnou.

Așadar, abia iese pe ușa Lucica DIAveche că intră val-vârtej George Pârnaie. Cerul de pe tavan se face negru-tăciune. S-a oprit ninsoarea. Dar acum începe să plouă pe scenă și peste spectatori. Cerul plânge, linoleumul devine fundul unei piscine, spectatorii participă la piesa de teatru ca figuranți voluntari direct sub acoperișul retractabil tras.

George Pârnaie: Băi, prietene, ce chestie! Pusesem la cale ingineria financiară cu Radu Închețatu’, dar văd că o finalizez cu Bogdan Nefinitu’. Cum se scrie istoria, prietene! (Voce damblagită)

Actorul George Copos se protejează de ploaia care cade neîncetat, cu o umbrelă albă pe care scrie cu negru: „Ana Tower – Aici sunt banii dumneavoastră!”

Bogdan Nefinitu’: Da, ce chestie, șefu’! Comisionul rămâne același sau… (Se uită spre tavanul din care continuă să plouă)
George Pârnaie: Nu prea cred, băi, prietene! Nu vezi ce vreme de restriște ne-nconjoară? Sunt multe guri lacome de hrănit. Tu, prietene, ești nou-venit. Stai la coadă, că o să-ți vină și ție rândul. Nu fii avid de mic, că pățești ca mine… Și nu știu dacă tu, Nefinitule, vei putea să scrii 5 cărți! (Voce și râs infantil)
Bogdan Nefinitu’: Da’ și eu am obligații, șefu’… (Voce nesigură)

Brusc, Mobilul Mare Roșu sună precum un telefon CFR. Mobilul se deplasează din colțul întunecat al biroului către Bogdan Nefinitu’ ,aflat sub lumina unui reflector.

Actorul Bogdan Neacșu se îngălbenește de parcă a dat în icter negru. Trupul rotofei îi rămâne nemișcat. Doar capul cu urechea cea mai bleagă se lipește de Mobilul Mare Roșu. Se aude gâfâitul figurantului Cristian Nae, care pare că se sufocă în buretele îmbibat cu apă de ploaie.

Mobilul Mare Roșu: Băiețași, ce nu e clar? Te miști în front? Vrei pe eșafod? Că te servesc pe loc! (Voce foarte dură)
Bogdan Nefinitu’: Nu, Domn’ General! Să Trăiți, Domn’ General! Am înțeles, Domn’ General! (Voce înecată de frică)

Mobilul Mare Roșu se întoarce greoi în conul de umbră al biroului din care a ieșit. Între timp, apa de ploaie a ajuns la nivelul burților spectatorilor. După câteva secunde apăsătoare, intervine împăciuitor George Pârnaie.

George Pârnaie: Ce vrei, prietene, fiecare le știe pe ale lui! Tu semnează ordinele de plată pentru chirie, lună de lună, ca să-mi achiți o parte din împrumutul luat de la bancă. Și, cine știe, poate papă și gura ta ceva, ceva prăjituri. S-a înțeles, amigo? Că, altfel, iar sună Mobilul Roșu, și nu te văd bine… (Vocea pițigăiată râde în hohote)
Bogdan Nefinitu’: S-a înțeles, șefu’, s-a înțeles… (Voce fără vlagă.) Dar să știi că e prea pe față ingineria asta.
George Pârnaie: Și?! (Voce impertinentă.)
Bogdan Nefinitu’: Cum „ȘI”, șefu, cum „ȘI”? Deja nemernicul ăla de la SECUNDA a aflat că banca îți plătește o parte însemnată din rată în loc să-ți ia acțiuni contra datoriei sau să te execute; și a mai aflat că nici nu aveam de ce să închiriem spații de birouri. Ba, mai mult, nenorocitul ăla de jurnalist a aflat și prețul, sumele plătite de bancă lui Ana Tower. Deși l-am dat în judecată, sigur va scrie un nou episod, de data asta „penal de penal”! (Vocea începe andante, continuă allegro și sfârșește vivace)

Intră pe ușă val-vârtej Lucica DIAveche, de păr cu Laura Mitădublă (actrița Laura Mihai) și Mirela DIAnou (actrița Mirela Iovu).

Lucica DIAveche: Matracucile asta două trăgeau cu urechea pe la ușă. Cică să audă și ele ce vorbiți voi! La ce vă trebuie, fă nespălatelor, să știți? Păi îți zic eu, Bogdănele, de ce: ca să-i toarne Călugărencei ce punem noi la cale pe aci, de aia! Ca să vină aia cu Portărelu’ și să ne ceară și pe mama, și pe tata… (Voce de matroană. Lucica se referă la Mirela Călugăreanu, președintele CA al băncii de stat CEC și șefa ANAF)

Cele două actrițe se dau lovite, protestază, iar când scapă din cleștii Lucicăi o zbunghesc pe ușă, strigând în cor către cerul care s-a făcut roșu ca sângele de la atâta ploaie cu găleata de plastic PSD.

Laura Mitădublă și Mirela DIAnou: „V-am făcut la portofel, fraierilor!” (Voci de papagalițe jumulite)
Bogdan Nefinutu’: Acum vezi, George, cu ce mă confrunt pe aici?! Dacă află Călugăreanca și ne dă în fapt, zburăm cu toții direct la Rahova! Nu ne mai salvează nici dracu’ de amiază! (Voce atotștiutoare)
George Pârnaie: Da, prietene, știu! De aici încolo, ori la bal, ori la… pripon! (Voce de pușcăriaș)

Începe să cadă cortina. Amândoi guiță ca doi godaci îmbuibați duși la tăiat, Lucica micționează sunetele ca Miss Piggy din Muppet Show, iar Mobilul Mare Roșu râde machiavelic din penumbra biroului.

Între timp, Cerul s-a făcut căcăniu cu venațiuni galben putred, pe alocuri verde gazon. Pe scenă se stinge lumina; Definitiv. Simultan se aprind în sală luminile roșii de serviciu; se vede cum apa de ploaie a ajuns până la gâturile spectatorilor.

Uzi loarcă, plătitorii de taxe și impozite făcuți acum ciuciulete sunt împinși să treacă prin fața unui foen uriaș, ca să se zvânte. Sunt lăsați să iasă doar după ce plătesc uscarea! Chiar și în rate, cu buletinul! Cei care achită cash primesc AFIȘUL drept bonus! „Restul”, un binemeritat șut în cur!

Piesa BANCHERUL, Bagabontul’ și BUGETUL
a fost lansată în 12 decembrie 2017 la Sala Lipscani!
Sfârșitul este programat peste 11 ani,
în 10 decembrie 2032, la Sala… posibil „Rahova”!

P.S. Așteptăm „recenziile” semnate de Corpul de Control al Premierului Florin Cîțu, de președintele CA al CEC Bank, Mirela Călugăreanu, de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, și de procurorii Gabrielei Scutea. Le vom publica imediat ce le vom primi.

ATENȚIE! La baza acestei Piese de Teatru în două acte și șase scene au stat și adresele de mai jos, cu specificația că Bogdan Neacșu nu ne-a răspuns, iar George Copos ne-a promis la telefon că ne va oferi un răspuns. Nu a făcut-o!